2011 - Anul International al Chimiei

Viata e Chimie, Chimia e Viata
de Cornea Andreea

Mascota noastra

Atomul

Nu stim nimic despre atom,
Doar… cât e învatat de om.
Atomul este micul infinit,
De mic e mic, dar nesfârsit,
De toti e sfârtecat un pic,
Si laolalta toti au un nimic.
Ce este atomul buna oara,
Necunoscuta de la scoala?
Sau e prezentul în miscare,
În universul de la soare?
Atomul mic e în miscare,
Si în miscarea de atomi,
Din mic de tot va creste mare,
Cum creste... mugurul la pomi.
Si peân’ce-o fi… îmbatrâneste

Din mic mare creste, creste,
Pâna când plecând în tromba,
Va exploda într-o zi din bomba.
Cine si-a permis macelul,
De începu prapead razbelul?
Fost-a… test de avertizare,
Pentru omenirea viitoare?
Atomul e misterul omenirii,
În slujba marilor imperii!
Sau marile imperii platesc,
Ca jertfa telul omenesc?
E întrebarea ce ne doare,
Daca atomul este floare,
Ce aduce-un rau mai mare,
Sau groaza… nimicitoare?
E micul blând nespus de tare,
Ce nu se vede în miscare,
Dar are atât de mult de spus,
Ca niciodata, nu va fi rapus.

CHIMIA - O lume fascinanta

O eprubeta se ridica din stativ si pluteste singura. Incepe sa se agite. Din ea ies tot felul de litere si cifre: H₂, Na, NH₄, Zn, Mg, O₂, CaCO₃, Fe, H₂O, Ne, etc.

Incep sa se miste repede in jurul meu, pe traiectorii eliptice, mai repede, si mai repede, incat ametesc…. Si inchid ochii.

Acum ma vad intr-un laborator si toate literele si cifrele de mai devreme stau asezate frumos pe etichetele unor sticlute si borcanase. Si acum stiu exact. Sunt elemente si substante chimice care imi fac cu ochiul si ma indeamna sa le descopar, sa aflu totul despre ele: ce sunt, cum se comporta, la ce folosesc.

Usa se deschide larg si in laborator intra doamna CHIMIE, eleganta, sobra, riguroasa, dar cu un zambet in priviri.

Se apropie de mine si, cu blandete, cu calm, imi explica multe, cum ca totul in jurul nostru, si chiar in interiorul organismului nostru, sunt reactii si procese chimice.

Si, pentru a-mi demonstra, incepem: luam o eprubeta goala, punem putina apa, apoi putina substanta, agitam, incalzim, si vedem ce se petrece si ce obtinem, apoi incercam cu alte substante, si altele, si alte experiente, si observam tot felul de reactii, de solutii, de precipitate, hartii care se fac ba albastre ba rosii, formule, si iar reactii, si iar formule…..

Si constat ca formulele contin chiar literele si cifrele care dansau ametitor in jurul meu, pe care le pot observa acum si pe etichetele produselor alimentare, produselor de igiena, de curatenie, produselor industriale.

Incet, incet, cu rabdare, doamna CHIMIE imi descifreaza tainele unei lumi fascinante, ma face sa o admir, sa o respect, sa inteleg totul.

Si acest tot se deschide in fata mea ca paginile unei carti care, atunci cand te apropii de sfarsit, te surprinde cu noi si noi aventuri. Sau ca o carte ce are la sfarsit mai multe pagini albe, care asteapta sa fie scrise.

Oare cine le va completa? As putea fi chiar eu?

                                                                    Irina Costachescu

                                                                                                  clasa a VIII-a A

                                                                                    Colegiul Economic Calarasi